Vulturul pescar (Pandion haliaetus), cunoscut și sub numele de osprey, este o pasăre răpitoare impresionantă, specializată în capturarea peștilor, ceea ce o face unică în rândul răpitoarelor diurne.
Cu o distribuție aproape globală și un stil de vânătoare spectaculos, vulturul pescar este o adevărată emblemă a zonelor umede nealterate. În România, este o apariție rară, dar în trecut cuibărea în mod regulat în Delta Dunării și în alte zone acvatice din sudul țării.
- Identificare și trăsături fizice
Vulturul pescar este o pasăre de dimensiuni mari, cu o lungime de 50–65 cm și o anvergură a aripilor care poate ajunge la 170 cm. Are un colorit contrastant: partea superioară a corpului este brun-închis, iar partea inferioară este albă. Capul este de asemenea alb, cu o dungă neagră proeminentă care trece prin ochi, oferindu-i o expresie caracteristică și ușor de recunoscut în teren.
Ciocul este puternic, curbat și de culoare neagră, iar ghearele sunt foarte ascuțite, adaptate pentru a prinde și reține peștii alunecoși. Un detaliu unic în lumea păsărilor de pradă este faptul că vulturul pescar are degete cu solzi spinoși și o dispunere specială a degetelor (doi în față și doi în spate), ceea ce îi oferă o priză excelentă asupra prăzii.
- Habitat și distribuție
Specia are o distribuție largă, fiind prezentă pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. În Europa, vulturul pescar cuibărește în special în nord (Suedia, Finlanda, Scoția), dar și în sud, în unele regiuni din Spania sau Italia. În România, aparițiile sunt considerate accidentale sau de pasaj, mai ales în timpul migrației de primăvară și toamnă. Totuși, în trecut, specia cuibărea în Delta Dunării, iar în prezent se fac eforturi pentru reintroducerea sa în anumite arii protejate.
Habitatul preferat include lacuri, râuri, estuare și lagune – orice zonă cu apă limpede și bogată în pește, departe de aglomerațiile umane.
- Comportament și hrănire
Vulturul pescar este specializat în pescuit și are un mod spectaculos de a-și prinde prada. Planează deasupra apei la înălțimi de 10–30 metri, apoi plonjează cu viteza unui proiectil, cu ghearele întinse înainte, pentru a apuca peștele de sub suprafața apei.
Poate transporta în gheare pești de până la 1 kg, pe care îi duce spre un loc sigur pentru a-i consuma. Hrana sa constă în peste 95% din pește, dar ocazional poate consuma și amfibieni sau mici reptile.
- Reproducere și viața în cuib
Vulturul pescar își construiește cuibul pe vârfurile copacilor înalți sau pe structuri artificiale, cum ar fi stâlpii electrici ori platformele special amenajate de conservatori. Cuibul este masiv, construit din crengi și captușit cu iarbă sau mușchi.
Femela depune 2–4 ouă, care sunt clocite aproximativ 35–40 de zile. Ambii părinți se implică în hrănirea puilor, care părăsesc cuibul la circa 8 săptămâni după eclozare.
- Conservare și amenințări
La nivel global, vulturul pescar nu este considerat o specie amenințată, dar în Europa a avut perioade de declin sever, în special din cauza:
- Distrugerii habitatelor;
- Vânătorii și braconajului;
- Poluării cu pesticide (cum a fost cazul DDT-ului în anii ’60 și ’70);
- Deranjului antropic în timpul cuibăritului.
Un simbol al echilibrului natural
Vulturul pescar este mai mult decât o pasăre spectaculoasă – este un simbol al apelor curate, al naturii neatinse și al echilibrului dintre pradă și prădător. Protejarea acestei specii înseamnă, în același timp, protejarea întregului lanț trofic acvatic.